Sarcina la 16 săptămâni

Lungimea bebelușului, de la cap până la funduleț, este între 10,8 cm și 11,6 cm. Greutatea este de aproximativ 80 g.

Cum crește și cum se dezvoltă copilul

Părul lugano fin acoperă capul bebelușului. Cordonul ombilical este atașat de abdomen; această legătură a coborât mai jos pe corpul bebelușului, La această vârstă, picioarele sunt mai lungi decât mâinile, iar mâinile și picioarele se mișcă. Aceste mișcări pot fi observate la o ecografie. De asemenea, la acest moment din evoluția sarcinii, este posibil să începi să simți mișcprile bebelușului.
Multe femei descriu modul în care se simt mișcările  ca pe niște „bule de gaz” sau „fluturi în stomac”. Deseori, este ceva ce ai remarcat de câteva zile deja, dar nu ți-ai dat seama ce simțeai. Apoi îți dai seama că, de fapt, simți bebelușul mișcându-se la tine în burtică!

Cum te schimbi tu

Dacă nu ai simțit bebelușul mișcând până în acest moment, nu te îngrijora. Mișcările fetale se simt pentru prima dată între săptămâna a 16-a și săptămâna a 20-a de sarcină. Momentul este diferit pentru fiecare femeie. De asemenea, acest moment poate să difere de la o sarcină la alta. Un copil poate fi mai activ decât celălalt și se poate mișca mai mult. Dimensiunile bebelușului și numărul de fetuși pot, de asemenea, să afecteze ceea ce simți tu.

Testele multiple cum ar fi triplu-testul sau cuadruplu-testul, se fac, de obicei, la 15-18 săptămâni de la ultima ta menstruație. Aceste teste măsoară nivelul anumitor substanțe din sângele tău și se fac în funcție de vârstă, de greutate, de rasă, dacă fumezi sau dacă ai diabet care cere tratament cu insulină.
Triplu-testul
Acum există teste care depășesc ca acuratețe testele cu alfa-fotoproteină în determinarea sindromului Down la bebeluș. Triplu-testul este considerat ca având rezultate mai sigure decât testul AFP. Nivelurile mai ridicate de HCG din sângele tău, combinate cu niveluri scăzute de AFP și estriol, pot indica prezența sindromului Down la bebeluș. Cu ajutorul triplu-testului, ți se verifică nivelul de alfa-fotoproteină, împreună cu cantitatea de gonadotropină corionică umană (HCG) și estriol neconjugat (un tip de estrogen produs de placentă).
Nivelurile acestor trei substanțe din sângele tău pot indica un risc crescut că bebelușul ar putea avea sindromul Down. Pentru mamele mai în vârstă, rata de detectare a acestei probleme este mai mare de 60 %, cu o rată fals-pozitivă de aproape 25%.
Unul dintre motivele care determină rezultate fals-pozitive la triplu-test ar fi calcularea greșită a termenului nașterii. Dacă tu știi că ești în săptămâna a 16-a de sarcină, dar, de fapt, ești în săptămâna a 18-a de sarcină, nivelurile de hormoni vor fi altele, ceea ce ar putea determina obținerea unor rezultate false. Un alt motiv pentru rezultate greșite la test ( fals-pozitive) l-ar putea reprezenta sarcina multiplă (gemeni, tripleți sau mai mulți).
Dacă obții un rezultat anormal la triplu-test, ți se recomandă un examen cu ultrasunete și o amniocenteză. Un nivel ridicat de alfa-fotoproteină poate indica un risc crescut de afecțiuni neurale ( cum ar fi spina bifida). HCG și estriolul sunt în limite normale, în acest caz.

Aceste teste de sânge sunt folosite pentru descoperirea anumitor probleme posibile. Sunte teste de analiză. Testele de diagnoză se fac de obicei pentru a confirma un diagnostic. Ecografiile cu ultrasunete realizate între săptămânile a 18-a și a 20-a pot să ofere confirmări dacă rezultatul este pozitiv. Dacă ai obținut rezultatul pozitiv, termenul nașterii a fost stabilit corect și nu ai sarcină multiplă, este posibil ca medicul să recomande amniocenteza.
Cvadruplu-testul
Cvadruplu-testul îl poate ajuta pe medicul tău să afle dacă bebelușul tău are sindromul Down. Acest test de sânge te poate ajuta să elimini alte probleme pricinuite de sarcină, așa cum ar fi afecțiunile neuro-spinale.
Cvadruplu-test este același lucru cu triplu-test, la care se adaugă unei a patra măsurători – nivelul de inhibin A. Această a patra măsurătoare îmbunătățește acuratețea triplu-testului cu 20% în identificarea sindromului Down la făt. Măsurarea nivelului de inhibin A, alături de ceilalți trei factori care se testează în cadrul triplu-testului, măresc rata de identificare a sindromului Down și micșorează rata de răspuns fals-pozitiv.
Este mai costisitor decât triplul-test dar își merită banii în plus. Poate identifica 79% din bebelușii cu sindromul Down. Dă răspunsuri fals-pozitive în doar 5% din cazuri.
Amniocenteza
Dacă aceasta este necesară, amniocenteza se face, pentru o evaluare prenatală, între săptămânile a 16-a și a 18-a de sarcină. Până la acest moment, uterul este sufucient de mare și în interiorul lui există suficient de mult lichid care înconjoară bebelușul încât testul să se poată realiza.
În cazul amniocentezei, ultrasunetele sunt folosite pentru a localiza un buzunar de lichid care să nu fie blocat de poziționarea fătului sau a placentei. Se dezinfectează suprafața de abdomen care se află deasupra uterului. Se anesteziază pielea, și se inserează un ac prin peretele abdominal în interiorul uterului. Se extrag aproximativ 30 de grame de lichid din cavitatea amniotică  cu ajutorul unei seringi; dacă ai gemeni, este posibil să se extragă lichid din fiecare sac.
Celulele fetale care plutesc în lichidul amniotic se pot crește în culturi și pot fi folosite pentru a identifica anomaliile fetale. Se cunosc mai mult de 400 de anomalii cu care bebelușul se poate naște – amniocenteza poate identifica aproximativ 10% din acestea, inclusiv următoarele:

• probleme de tip cromozomial, în special sindromul Down;
• sexul fetal, dacă există probleme specifice legate de sex, cum ar fi hemofilia sau distrofia musculară Duchenne care trebuie neapărat identificată;
• boli ale oaselor, așa cum sunt herpesul sau rubella;
• boli ale sistemului nervos central, cum ar fi encefalita;
• maladii hematologice (legate de sânge), cum ar fi eritroblastoza fetală;
• probleme de metabolism fetal (probleme de ordin chimic sau deficiențe ale enzimelor), cum ar fi cistinuria sau boala urinei cu miros de sirop de arțar.

Rar, celulele nu cresc în culturi, și atunci procedura trebuie repetată. Totuși, nu este cazul să intri în panică. Acest lucru nu înseamnă că bebelușul are vreo problemă. Riscurile amniocentezei includ rănirea fătului, a placentei sau a cordonului ombilical, infecții, avort spontan sau naștere prematură.
Folosirea ultrasunetelor pentru a ajuta la direcționarea acului ajută la evitarea de eventuale complicații, dar nu elimină toate riscurile. Pot exista sângerări ale fătului în sistemul circulator al mamei, iar acest lucru poate determina complicații, întrucât este posibil ca mama și fătul să nu aivă aceeași grupă de sânge. Aici, un risc sporit îl reprezintă mamele care au Rh-negativ, iar fătul are Rh-pozitiv. Acest tip de sângerări poate duce la izoimunizare. O femeie care are Rh-negativ ar trebui să primească RhoGAM înainte de realizarea amniocentezei, pentru a preveni izoimunizarea.
Peste 95% dintre femeile care fac amniocenteză află că bebelușul lor nu are afecțiunea pentru care se performează amniocenteza. Pierderile fetale datorate complicațiilor din cauza amniocentezei sunt estimate ca fiind sub 3%. Procedura trebuie efectuată numai de cineva care are experiență în acest sens.
Consilierea genetică
Dacă fie tu fie partenerul tău sunteți trecuți de 35 de ani, este posibil să vi se recomande consilierea genetică; acest lucru poate ridica mai multe întrebări. Riscul de anomalii cromozomiale depășește 5% pentru această grupă de vârstă. Vârsta tatălui poate reprezenta, de asemenea, un factor important în sarcină.
Consilierea genetică aduce laolaltă un cuplu și profesioniștii care sunt pregătiți special pentru a trata probleme și întrebări asociate cu incidența sau riscul de incidență a anumitor probleme de ordin genetic. Cu ajutorul consilierii genetice, informațiile despre genetica umană în general se aplică la cazul concret al cuplului în cauză. Informațiile sunt interpretate astfel încât cuplul să le poată înțelege și să poată lua decizii pe baza informațiilor existente despre viitoarea sarcină.
Dacă mama este mai în vârstă, și tatăl poate fi mai în vârstă, de asemenea. Este dificil de determinat a cui vârstă -  a mamei sau a tatălui- contează mai mult în sarcină. Unele studii au demnostrat că bărbații trecuți de 55 de ani sunt mai expuși riscului de a avea un copil cu sindromul Down. Aceste studii arată că riscul crește dacă și mama este mai în vârstă. Estimăm că, la vârsta de 40 de ani, riscul pe care îl prezintă un bărbat de a acea un copil cu sindromul down este de aproximativ 1%; rata se dublează la vârsta de 45 de ani, dar este totuși de 2%.
Anumiți cercetători recomandă ca bărbații să facă copii înainte de vârsta de 40 de ani. Acesta este un punct de vedere conservator, și nu toată lumea este de acord cu el. Este nevoie de mai multe date  și mai multe cercetări înainte de a putea să dăm un verdict definitiv în legătură cu vârsta tatălui și cu efectele pe care aceasta le poate avea asupra sarcinii.

Alimentația

Vești bune – femeile însărcinate ar trebui să ia gustări mai dese, mai ales în jumătatea a doua de sarcină! Ar trebui să isi trei, patru gustări pe zi, pe lângă mesele mari. Există câteva chestiuni de urmărit, totuși. Întâi de toate, gustările trebuie să fie hrănitoare. În al doilea rând, este posibil ca mesele importante să fie mai frugale, astfel încât să poți să îți iei și gustările. Unul dintre țelurile alimentației din timpul sarcinii este acela de a asigura cantitatea necesară de nutrienți pe care organismul o cere, pentru tine și pentru bebelușul în dezvoltare.
De obicei, gustarea trebuie să fie rapidă și ușoară. Este posibil să fie nevoie de niște eforturi și planificări din timp din partea ta, să te asiguri că ai întotdeauna la dispoziție alimente nutritive pe care să le mănânci în timpul acestor gustări. Pregătește-le din timp. Taie legume proaspete pe care să le folosești mai târziu în salate.
Să ai pregătite câteva ouă fierte tari. Untul de arahide, biscuiții sau floricelele reprezintă niște alegeri potrivite. Cașcavalul dietetic și brânza de vaci sunt bogate în calciu. Sucul de fructe poate înlocui sucurile acidulate. Dacă sucul are mai mul zahăr decât îți trebuie, combină-l cu apă. Ceaiurile din plante pot fi foarte sănătoase .

Exercițiul pentru săptămâna 16

Acum știi de ce nu ar trebui să stai întinsă pe spate pentru a face exerciții după săptămâna a 16-a, așadar, asta înseamnă că nu trebuie să mai faci abdomene. Totuși, poți face un anumit tip de abdomene modificate, care sunt speciale pentru femeile însărcinate. Așază-te pe podea cu picioarele încrucișate. Sprijină-ți spatele de perete. Poți folosi o pernă pentru mai mult confort. Expirând pe nas, retrage-ți abdomenul înspre coloana vertebrală. Rămâi  în această poziție 5 secunde, apoi expiră pe nas. Începe cu 5 astfel de repetări și urcă până la 10. Îți vei întări mușchii abdominali, întărindu-ți partea inferioară a coloanei și a spatelui.